luni, 12 iulie 2010

Priviri, apoi scantei.

Incerc sa te opresc . Te rog, nu ma mai privi. Nu iti dai seama cat rau imi faci? Cat a trecut de atunci....de cand iti sorbeam fiecare privire , gest, si chiar daca imi lipsesc aceste lucruri iti cer din nou, te rog nu ma mai privi. Sunt sigura ca undeva, oricum undeva inauntru, inca mai sorb ceva din privirea ta...dar nu vreau sa fiu privita, pur si simplu, mi-a ajuns timpul pe care l-am petrecut pe un drum , pe care chiar daca il cunosteam foarte bine, eram pierduta, si doar TU, alaturi de vorbele tale dulci ma faceati sa ma simt regasita din nou. Imi e dor , da, acuma imi dau seama cat de dor imi e de el, de tot ce credeam ca e el, de tot ce priveam in el si mai ales imi e dor de scanteile din ochii lui, aparute bineinteles la fiecare " te iubesc "....
A.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu